Sfântul Daniil Sihastrul s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din zona Rădăuți, primind la botez numele Dumitru. La vârsta de 16 ani, a fost tuns în monahism cu numele David la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Rădăuți și apoi a fost hirotonit preot, devenind un duhovnic renumit. După un timp, s-a retras la schitul „Sfântul Lavrentie” de lângă Vicovul de Sus.

Dornic de mai multă liniște, a cerut să fie tuns schimnic, primind numele de Daniil, apoi s-a retras la Putna, pe malul pârâului Vițeu. Acolo a găsit o stâncă în care a dăltuit un paraclis, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie. Paraclisul are trei despărțituri (pronaos, naos și altar), o lungime de 9,25 metri și o înălțime de 2 metri. Între naos și altar se află un mic iconostas, iar bolta a fost zugrăvită, fiind vizibile și astăzi urme de culori obținute din fierturi de plante. În peretele altarului este o scobitură mică, în care era așezată o icoană. Pe peretele naosului, lângă fereastră, se află săpată o cruce și câteva slove care datează din anul 1499.
Vestea despre acest evlavios sihastru s-a răspândit repede, iar Daniil a început să fie căutat de o mulțime de credincioși cărora le citea rugăciuni pentru izbăvirea de boli și suferințe, precum și de monahi ori pustnici din întreaga Moldovă care-i cereau îndemnuri și sfaturi duhovnicești.