Obiective turistice

Biserica „Coborârea Duhului Sfânt” din Putna este o biserică romano-catolică construită în anul 1936 în satul Putna (județul Suceava), la o distanță de 30 km de Rădăuți. Ea se află în centrul satului, de-a lungul DN2H.

În 1940, ca urmare a emigrării credincioșilor germani, comunitățile catolice din parohiile bucovinene se reduc numeric, iar unele parohii nu se mai justifică. În timpul celui de-al doilea război mondial, episcopul Mihai Robu a fost nevoit să reorganizeze parohiile catolice din Bucovină.

Biserica romano-catolică din Putna a fost construită în anul 1936, primind hramul „Coborârea Duhului Sfânt”. În prezent, Biserica romano-catolică din Putna este filială a Parohiei „Nașterea Sfintei Fecioarei Maria” din Rădăuți. În această biserică sunt celebrate liturghii doar în zilele de duminică sau cu prilejul diverselor sărbători religioase.

Construcția bisericii Putna a început în urma victoriei obținută de Ștefan cel Mare la Cetatea Chilia, iar sfințirea ei, după victoria împotriva tătarilor, pe 20 august 1470, de la Lipinti, lângă Nistru. Putna a fost vatră de sihăstrie cu mult înainte de ctitoria lui Ștefan cel Mare, acest fapt fiind constatat în urma cercetărilor efectuate în perioada 1980 — 1982.

Construcția bisericii este în formă trilobată, cu ziduri groase din bolovani de piatră și cărămidă, pe fundație din bolovani de piatră de mari proporții pentru vremea aceea, având 37 metri lungime, 11 metri lățime și 33 metri înălțimea la turlă. Spațiul este repartizat în altar, naos, gropniță, pronaos și pridvor închis. Aici se află mormântul lui Ștefan cel Mare și Sfânt acoperit cu un baldachin din marmură albă, cu o inscripție încrustată pe lespede care arată că viteazul domnitor este ctitorul și ziditorul sfântului locaș, alături de soția sa Maria, fiica lui Radu Voievod.

Pe mormântul lui Ștefan cel Mare se află urna de argint depusă cu prilejul serbării din 1871. În latura nordică a gropniței sunt mormintele fiilor lui Ștefan, Bogdan, mort pe 27 iulie 1479, și Petru, mort în noiembrie 1480. În pronaos, pe latura sudică, se află mormântul Mariei, fiica lui Ștefan Voievod, pe latura nordică doamna Maria, soția lui Petru Voievod, și Ștefan Voievod, nepotul lui Petru Voievod. În pridvor, pe latura sudică, se află mormântul Mitropolitului Moldovei Iacob Putneanul, iar pe partea nordică mormântul Mitropolitului Sucevei Teoctist.

Muzeul Mănăstirii Putna este poate cel mai bogat și valoros din țară, păstrând multe obiecte de la Ștefan cel Mare, mănăstirea fiind renumită prin tezaurul său de broderii, țesături, manuscrise, argintărie, obiecte de cult.

Muzeul Mănăstirii Putna, reamenajat în anii 1976 și 2004, se afla în partea de vest a incintei, alături de Paraclis. Aici se păstrează o parte din tezaurul artistic și istoric al mănăstirii, constând în manuscrise (Tetraevanghele, Psaltiri, cărți de învățătură, Leastvite, Psaltichii) și broderii realizate în atelierele mănăstirii (epitafuri, acoperăminte pentru sfintele vase, pocrovețe, dvere, valuri de tâmplă, acoperăminte de morminte, veșminte preotești), cărți de cult și de învățătură, odoare bisericești (sfinte vase, cruci ferecate, icoane, cădelnițe, candele), obiecte din ceramică, etc.

Printre odoarele de mare preț se numără icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului adusă, după tradiție, din Constantinopol în 1472 de către Doamna Maria de Mangop, soția Sfântului Voievod Ștefan și craniul Sfântului Ierarh Ghenadie, mare făcător de minuni, ferecat în argint aurit și dăruit mănăstirii de ctitorul ei în anul 1488.

Dealul Crucii sau Crucişorul este situat la sud-est de mănăstire, imediat peste pârâul Putnei, fiind realmente marcat cu o cruce monumentală de piatră, dar fără nici un fel de inscripții. Din vârful său, cum spune însuși cronicarul, „este mult locu (…) până în mănăstire”, dar tot el ne oferă un detaliu care face veridic zborul săgeții pe o traiectorie atât de lungă, dacă ar fi să dăm crezare legendei.

Este vorba de arcul lui Ștefan, despre care se afirmă că voievodul „l-au fost trăgând cu vârtej”, ceea ce înseamnă că era, de fapt, o arbaletă, a cărei bătaie, îndeobște, e mult mai mare decât a unui arc obișnuit. Puternica armă, împreună cu o cupă de iaspis, ar fi rămas, după moartea domnului, „întru pomenire la sfânta mănăstire”, dar ambele au dispărut ulterior.

Arcul a fost furat, pe vremea lui Constantin Cantemir (1685 – 1693), de către cazaci și leși, cu prilejul unei campanii comune de jaf, iar cupa de iaspis a fost spartă

Mănăstirea Sihăstria Putnei este o mănăstire creştin-ortodoxă de călugări, din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

Situată în nordul Bucovinei, la 4 km de Mănăstirea Putna, Sihăstria Putnei reprezintă astăzi un liman de liniște, pace și binecuvântare, ce izvorăsc dintr-un trecut multisecular de sfințenie și nevoință. Data exactă a înființării Sihăstriei Putnei nu poate fi stabilită cu deplină certitudine, din cauza lipsei izvoarelor. Potrivit Istoricului Sihăstriei Putna, avându-l ca autor pe egumenul Sila (1753-1781), Sihăstria Putnei a fost întemeiată în timpul domniei Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, când aflăm și despre cel dintâi viețuitor al Sihăstriei cunoscut cu numele: un tătar încreștinat, călugărit apoi cu numele de Atanasie, venit aici de la Mănăstirea Putna. În opinia multor istorici, nu numai călugări din Mănăstirea Putna s-au așezat în jurul cuviosului, ci, după 1470, când Sfântul Daniil Sihastru s-a mutat la Voroneț, unii dintre ucenicii săi s-au urcat pe valea pârâului Putna și s-au stabilit aici, atrași printre altele și de frumusețea împrejurimilor și de încărcătura spirituală deosebită a locului.

După un anumit timp, sihaștrii s-au hotărât să-și facă o biserică pentru ei, astfel încât să nu mai fie nevoiți să coboare la Putna pentru Sfânta Liturghie și pentru primirea Sfintei împărtășanii. Zona era pe atunci împădurită, astfel încât sihaștrii de aici, mai întâi „curățind locul de pădure”, au zidit o biserică de lemn în care săvârșeau slujbele îndatinate. Nu cunoaștem însă nici anul și nici ierarhul care a oficiat această sfințire.

Liniștea monahilor viețuitori la Sihăstria Putnei a fost tulburată la sfârșitul secolului al XVII-lea de către armatele dezlănțuite ale regelui polon Ioan Sobieski (1674-1696). Va rămâne astfel până la pacea de la Karlowitz (1699), când călugării ce pribegiseră prin munți s-au întors la locurile lor. Primul egumen al Sihăstriei cunoscut cu numele este Lazăr, un ucenic al sfântului mitropolit Dosoftei al Moldovei (1671-1686). Cu sprijinul marelui vistiernic domnesc Ilie Cantacuzino, el ridica o noua bisericuță de lemn în care, după cum ne spun izvoarele, „abia încăpeau patru-cinci sihaștri”. Urmașii lui la conducerea așezământului monahal au fost Teodosie (+ 1715) și Dosoftei (+ 1753). În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Sihăstria Putnei cunoaște o înflorire deosebită în timpul egumenului Sila (1753-1781), originar din ținuturile Botoșanilor.

Mănăstirea Putna – loc sacru al iubirii de țară și de neam
La Putna, la Ștefan cel Mare ,
În prag de altar ne-am oprit
Pășind peste munți de uitare
Venit-am cu suflet smerit.

Gr. Bostan ( 1940-2004 )

Mănăstirea Putna este un lăcaș monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase și artistice românești. A fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” (Mihai Eminescu).

Mănăstirea se află la 33 km nord-vest de orașul Rădăuți, în județul Suceava, în Bucovina. Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc.

Istoric
Potrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „fiind de față întreg clerul moldovenesc”. Slujba de sfințire a fost oficiată de mitropolitul Teoctist. Acesta a fost înmormântat în pridvorul mănăstirii în anul 1478. Incinta, turnul de la intrare și fortificațiile au fost terminate în 1481.

Biserica mănăstirii a fost devastată de oștile lui Timuș Hmelnițki. Lucrările de reconstruire au fost începute de voievodul Vasile Lupu în 1653, continuate de Gheorghe Ștefan (1653-1658) și terminate, sub domnia lui Eustatie Dabija, în 1662. Mănăstirea a fost restaurată între anii 1756-1760 prin grija mitropolitului Iacob Putneanul, apoi în 1902, când s-a refăcut acoperișul după planurile arhitectului Karl Romstorfer, și, mai recent, în perioada 1961-1975.

Date de contact

Telefon: 0230 414 055
Adresa: Strada Principală 201 Putna 727455
WEB: https://www.putna.ro/

Chilia lui Daniil Sihastrul este o grotă săpată într-o stâncă de pe valea pârâului Vițău, în care a viețuit ca pustnic Cuviosul Daniil Sihastrul. Ea se află la o distanță de circa 1 km de Mănăstirea Putna (județul Suceava).

Cuviosul Daniil Sihastrul
Daniil Sihastrul s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea orașului Rădăuți, primind la botez numele Dumitru. La vârsta de 16 ani, a fost călugărit cu numele David la Mănăstirea „Sfântul Nicolae” din Rădăuți și apoi a fost hirotonit preot, devenind un duhovnic renumit. După un timp, s-a retras la Mănăstirea „Sfântul Laurențiu” de lângă satul Vicovu de Sus.

Simțind nevoia de mai multă liniște, a devenit schimnic cu numele de Daniil și s-a retras la Putna, pe malul pârâului Vițău. Acolo a găsit o stâncă în care a dăltuit un paraclis. Se mai văd și azi pronaosul, naosul și altarul, iar dedesubt o încăpere, săpată tot în piatră, care îi slujea drept chilie. Aici a venit Ștefan cel Mare în anul 1451, după uciderea tatălui său Bogdan al II-lea, la Reuseni, pustnicul Daniil proorocind că în curând va deveni domnitor al Moldovei, ceea ce s-a și întâmplat în anul 1457.

Chilia săpată în stâncă
Fiind un duhovnic renumit, ieromonahul David de la Mănăstirea „Sf. Lavrentie” era asaltat de o mulțime de credincioși care-i cereau ajutorul în diverse probleme. Dorind să se roage în liniște, el a îmbrăcat schima cea mare, primind numele de schimonah de Daniil. El s-a retras ca pustnic (sihastru) într-o zonă împădurită ascunsă și greu accesibilă, înspre munte, în apropierea vărsării pârâului Vițău în râul Putna.

La începutul secolului al XX-lea, folcloristul și istoricul Dimitrie Dan (1856-1927), membru al Academiei Române, a cules o legendă populară în care se vorbește de retragerea pustnicului Daniil în aceste locuri. Această legendă a fost publicată în revista „Șezătoarea” din Fălticeni. „S-a hotărât să se tragă până la sfârșitul vieții în fundul munților, într-un loc cu totul neumblat și pustiu și să se facă sihastru. Și așa și făcu. Se trase adică într-un codru necălcat de picior de om, care era între munții de la asfințit și cei de la miazănoapte de la mănăstirea Sfântului Laurențiu și într-o depărtare ca de un ceas și mai bine. Aici află Daniil un locșor ce-i venea la îndemână, fiindcă una: locul era pustiu; al doilea: lângă el curgea în vale un pârâu cu o lingură de apă, și al treilea: că aici codrul era plin de stânci uriașe. Și mai ales această de pe urmă însușire a locului se lovea cu dorința lui ca să se faca sihastru. El, adică, se hotărî să-și scobească într-o stâncă de aici o chilie, unde să se poată adăposti de greul iernii, de ploi și de fiarele cele răpitoare. Ani întregi petrecu bietul sihastru în genunchi cu dalta-n mână, cioplind necontenit și din greu în vârtoasa stâncă. După o muncă strașnic de grea, ostenitoare și îndelungată își văzu și el sfârșită chilia, cu ajutorul lui Dumnezeu, la care nădăjduia mereu. Această chilie se poate vedea și astăzi în Putna.”

După cum spune tradiția, el a săpat cu dalta într-o stâncă înălțată deasupra văii Vițăului un paraclis, iar dedesubt se află un alt loc scobit în piatră, care îi slujea drept chilie.

Date de contact

Telefon: 0753 020 678
Adresa: Putna 727455

Biserica de lemn „Intrarea Maicii Domnului în Biserică” din Putna, cunoscută și ca Biserica de lemn „Dragoș Vodă” sau Schitul Putna, este un lăcaș de cult ortodox ce datează, conform tradiției, de la mijlocul secolului al XIV-lea. Biserica a fost ridicată inițial în satul Volovăț, fiind ulterior strămutată în satul Putna din comuna omonimă aflată în județul Suceava. În prezent, edificiul religios se află localizat în cimitirul satului, la aproximativ 1 km distanță de Mănăstirea Putna, și are hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică, sărbătorit la data de 21 noiembrie.

Partea de răsărit a bisericii este datată din primii ani ai secolului al XV-lea, și, prin tradiție, a fost adusă de Ștefan cel Mare de la Volovăț. Aceasta este cea mai veche și singura biserică de lemn medievală, cunoscută până în prezent, păstrată pe teritoriul României. Vechimea excepțională și planul arhaic îi conferă o valoare inestimabilă pentru arhitectura medievală din România și dincolo de granițele ei.

Istoric
Biserica este compusă din trei părți succesive, care surprind trăsături specifice momentului în care au fost ridicate. Partea cea mai veche, atât de veche încât istoria ei se împletește parțial cu legenda, se păstrează până în zilele noastre și constituie un unicat în arhitectura medievală din România.

După tradiția veche a Moldovei, biserica de lemn de la Putna ar fi fost construită la Volovăț în perioada domniei lui Dragoș Vodă, pe la mijlocul secolului al XIV-lea. Există două variante în ceea ce privește anul exact al construcției lăcașului: 1353 (după cum este consemnat de ieromonahul Putnei, Sevastian Georgiescu, în manuscrisul “Descriere pentru biserica din satul Putna, numită mănăstirea veche a Putnei care acum ca parohialnică eclezerisească” din 4 iulie 1853); sau 1346 (după cum este indicat de Dimitrie Dan în monografia Putnei din 1905).

Date de contact

Telefon: 0740 042 358
Adresa: Strada Chilie Putna 727455 (În cimitir)

Biserica “Nașterea Maicii Domnului” din Putna este o biserică ortodoxă din satul Putna, care a fost construită între anii 1900-1908 de către credincioșii ortodocși români din localitate, cu sprijinul Fondului Bisericesc al Bucovinei. Ea se află situată în cimitirul satului, în vecinătatea bisericii de lemn din Putna.

Biserica nouă
Ca urmare a creșterii numărului de credincioși, vechea bisericuță de lemn a devenit neîncăpătoare. Temându-se că lăcașul de cult s-ar putea prăbuși, primarul satului Putna și epitropul Elisei Bicu, o sprijină cu pari de lemn. În acest timp, el cere sprijinul Fondului Bisericesc al Bucovinei și astfel, în 1900, începe să se construiască o biserică de cărămidă, în imediata apropiere a bisericii de lemn. În anul 1908 a fost finalizată construcția noii biserici parohiale (cu hramul “Nașterea Maicii Domnului”), care a preluat această funcțiune de la vechea biserică de lemn. Astăzi, biserica de lemn are rolul de capelă și de muzeu.

După terminarea construcției, lăcașul de cult a fost sfințit la 26 octombrie/8 noiembrie 1908 (de sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril) de către arhimandritul Teofil Pătraș, egumenul Mănăstirii Putna și delegat al IPS Vladimir de Repta, mitropolitul Bucovinei și Dalmației. Inițial, biserica a fost acoperită cu țiglă roșie, în “solzi”.

Edificiul a fost pictat între anii 1940-1947, prin contribuția credincioșilor putneni, ajutați și de ministrul agriculturii din acea vreme. Pictura în tehnica tempera și stil bizantin a fost realizată de către pictorii Niculescu și Pentelescu din Rădăuți, împreună cu Hisala din Câmpulung Muscel.

Pe măsura trecerii timpului, biserica a începută să se degradeze. La începutul secolului al XXI-lea, ca urmare a infiltrărilor apei pluviale, fațada bisericii, o parte din șarpantă și din pictura interioară erau deteriorate. Între anii 2005-2008, în timpul păstoririi parohului Constantin Croitoru, s-au efectuat lucrări de restaurare a bisericii. S-a înlocuit șarpanta de lemn, s-a lărgit streașina și s-a înlocuit acoperișul de țiglă cu o învelitoare din tablă cutată de tip lindab. Odată eliminat pericolul infiltrării apei, s-a refăcut fațada lăcașului de cult în praf de piatră și s-a curățat și restaurat pictura de către soții Marcel și Lia Humă din Târgu Neamț. Cu acest prilej, s-au restaurat icoanele din catapeteasmă si din tetrapoadele mici.

Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Putna are în patrimoniul său o cruce, găsită într-un lemn de paltin de către un enoriaș cu numele de Marius Cenușă.

Date de contact

Adresa: Strada Chilie Putna 727455 (În cimitir)