Mănăstirea Sihăstria Putnei
Mănăstirea Sihăstria Putnei este o mănăstire creştin-ortodoxă de călugări, din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.
Situată în nordul Bucovinei, la 4 km de Mănăstirea Putna, Sihăstria Putnei reprezintă astăzi un liman de liniște, pace și binecuvântare, ce izvorăsc dintr-un trecut multisecular de sfințenie și nevoință. Data exactă a înființării Sihăstriei Putnei nu poate fi stabilită cu deplină certitudine, din cauza lipsei izvoarelor. Potrivit Istoricului Sihăstriei Putna, avându-l ca autor pe egumenul Sila (1753-1781), Sihăstria Putnei a fost întemeiată în timpul domniei Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, când aflăm și despre cel dintâi viețuitor al Sihăstriei cunoscut cu numele: un tătar încreștinat, călugărit apoi cu numele de Atanasie, venit aici de la Mănăstirea Putna. În opinia multor istorici, nu numai călugări din Mănăstirea Putna s-au așezat în jurul cuviosului, ci, după 1470, când Sfântul Daniil Sihastru s-a mutat la Voroneț, unii dintre ucenicii săi s-au urcat pe valea pârâului Putna și s-au stabilit aici, atrași printre altele și de frumusețea împrejurimilor și de încărcătura spirituală deosebită a locului.
După un anumit timp, sihaștrii s-au hotărât să-și facă o biserică pentru ei, astfel încât să nu mai fie nevoiți să coboare la Putna pentru Sfânta Liturghie și pentru primirea Sfintei împărtășanii. Zona era pe atunci împădurită, astfel încât sihaștrii de aici, mai întâi „curățind locul de pădure”, au zidit o biserică de lemn în care săvârșeau slujbele îndatinate. Nu cunoaștem însă nici anul și nici ierarhul care a oficiat această sfințire.
Liniștea monahilor viețuitori la Sihăstria Putnei a fost tulburată la sfârșitul secolului al XVII-lea de către armatele dezlănțuite ale regelui polon Ioan Sobieski (1674-1696). Va rămâne astfel până la pacea de la Karlowitz (1699), când călugării ce pribegiseră prin munți s-au întors la locurile lor. Primul egumen al Sihăstriei cunoscut cu numele este Lazăr, un ucenic al sfântului mitropolit Dosoftei al Moldovei (1671-1686). Cu sprijinul marelui vistiernic domnesc Ilie Cantacuzino, el ridica o noua bisericuță de lemn în care, după cum ne spun izvoarele, „abia încăpeau patru-cinci sihaștri”. Urmașii lui la conducerea așezământului monahal au fost Teodosie (+ 1715) și Dosoftei (+ 1753). În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Sihăstria Putnei cunoaște o înflorire deosebită în timpul egumenului Sila (1753-1781), originar din ținuturile Botoșanilor.
